Dincoace de toamnă

Dincoace de toamnă

Dincoace de șansă, e prezentul, care,
Poate fi complice...tainelor din noi,

Vesel ca lumina, trist ca o-ntrebare,
Pusă la reverul...ultimelor ploi.

Dincoace de verde, suduie amarul,

Veșnica rumoare...dreptul la protest,
Soarele ce-aduce clipelor amnarul
Pentru a da culoare...ultimului gest.

Dincoace de sânge, a rămas cuțitul,
Fără de sclipire...fără de mâner,
Ascuțit pe pietre...ca și infinitul,
Ce își taie cale, dincolo de cer.

Dincoace de zare...strigă neputința,
Vremea vremuiește, pulberi de păcat,
Nebunii ascunse...ne inundă ființa
Fără de prihană, ca un bal mascat.

Dincoace de toamnă, fulgeră destinul,
Trei ispite toarnă...patimi în pahar,
Savurând dulceața dragostei și vinul
Într-o zi anume, scrisă-n calendar

Costy Triță