Accept

Accept

Accept...o toamnă ce se duce
Din podul palmei către răsărit,
Împovărată de iubiri caduce
Și de cuvântul...încă...nerostit.

Accept...doar ploi care izbesc
În sufletul durerilor nespuse,
Unde lumini hulpave dănțuiesc
Lăsându-se, proverbial, seduse.

Accept tăcut...ninsorile și gerul,
Potecile albite...de minciuni,
Sintagmele ce-nfruntă efemerul
Și flacăra  din ochii tăi nebuni.

Accept și iert...păcatele smerite,
Naivități frivole, îngeri triști
Și pun plăcerile...sulemenite,
În conturi austere...de artiști.

Accept...extravaganțe și culoare,
Principii rezonabile, frustrări,
Dar mă delimitez de aceia, care,
Urcă pe scara vieții prin trădări.

Costy Triță