Portret autobiografic
Nu sunt beneficiarul unei biografii spectaculoase, dar...pot spune fără a supara pe nimeni că am fost ...și am rămas liderul recunoscut de toți...rapid, pe nerăsuflate. Spontaneitatea, fizicul și nu în ultimul rând inteligența... mi-au dat posibilitatea de a domina pe oricare dintre parteneri de dialog, anonimi sau veleitari. Eu am făcut întotdeauna legea. Anii copilăriei au fost minunați, am primit tot și am consumat cu nesaț timpul prea scurt și prea întortocheat pentru un puști bățos, alintat și efervescent. Amintirile-s prea puține și radical legate de bunicii dinspre tata, ca o revelație a fructului oprit. Rebelul din mine făcea primii pași cu îndrăzneală, corectitudine si dragoste. Mă pregăteam de școală. Ce a urmat...este greu de spus în câteva fraze, dar eram făcut a fi primul, să le arăt tuturor ce pot, cât pot și până unde pot ajunge cu harul pe care cineva, nu știu cine mi-l hărăzise. Eram peste tot...în cântec, în poezie, în dans, în trupa de teatru, în echipa de fotbal...doar cu desenul fugeam la mama, în rest eram flacără vie. Pe Mihaela Bustuchină am cunoscut-o și am învins-o pe o scena liceului''Radu Greceanu''. Ea a plecat în Franța, eu, am rămas aici, la o margine de apă, unde valurile-s așa cu spunea MarinSorescu'' ca o barbă nepieptănată de crai''. Am ales greșit, dar nu regret, așa a fost să fie, pentru că și învingătorii pot fi învinși odată. Eu am pierdut o singură bătălie și nu vreau să o comentez...poate că nu făcusem armata?......Stagiul militar m-a făcut să redevin eu, învingătorul, recunoscut de camarazi și superiori. Tot atunci creațiile mele primeau premii după premii, iar în final, câstigarea fazei pe armata la ''Cântarea României'' m-au transformat în răsfățatul Companiei a'9'a. Nu voi uita niciodată pe Ileana Rotaru, profesoara care mi-a dat cutezanța de-a versifica rapid. A fost ca un drog, regăsit în armata într-un mod absolut întâmplător. Și am redevenit civil, bărbat, dornic de a recupera timpul pierdut, de a-mi redimensiona posibilitațile și de a mă autodefini. Am redevenit rebel și primul pas spre libertate a fost găsirea unui loc de muncă. Pentru părinți surpriza a fost totală, drumul de fier cu rigoarea, seriozitatea și disciplina desăvârșită căutau talentul în care să se întrupeze, iar eu...eram acolo .Ascensiunea rapidă în cariera profesională era confirmarea învingătorului din mine, fapt regăsit ușor, fie în activitatea mea politică, fie în lupta mea sindicală...unde posturile de președinte...și primvicepreședinte mi-au fost atribuite prin vot cu majoritate absolută. Victoriile...sunt victorii, dar nu pot nega sau uita sprijinul neconditionat al familiei.O familie care a știut mereu să-mi fie aproape ca o soție iubitoare si protectoare... care m-a învățat să zbor...să înțeleg sensul cuvintelorsi să remodelez mereu orizontul veșniciei...din suflet
Costy Trita
Nu sunt beneficiarul unei biografii spectaculoase, dar...pot spune fără a supara pe nimeni că am fost ...și am rămas liderul recunoscut de toți...rapid, pe nerăsuflate. Spontaneitatea, fizicul și nu în ultimul rând inteligența... mi-au dat posibilitatea de a domina pe oricare dintre parteneri de dialog, anonimi sau veleitari. Eu am făcut întotdeauna legea. Anii copilăriei au fost minunați, am primit tot și am consumat cu nesaț timpul prea scurt și prea întortocheat pentru un puști bățos, alintat și efervescent. Amintirile-s prea puține și radical legate de bunicii dinspre tata, ca o revelație a fructului oprit. Rebelul din mine făcea primii pași cu îndrăzneală, corectitudine si dragoste. Mă pregăteam de școală. Ce a urmat...este greu de spus în câteva fraze, dar eram făcut a fi primul, să le arăt tuturor ce pot, cât pot și până unde pot ajunge cu harul pe care cineva, nu știu cine mi-l hărăzise. Eram peste tot...în cântec, în poezie, în dans, în trupa de teatru, în echipa de fotbal...doar cu desenul fugeam la mama, în rest eram flacără vie. Pe Mihaela Bustuchină am cunoscut-o și am învins-o pe o scena liceului''Radu Greceanu''. Ea a plecat în Franța, eu, am rămas aici, la o margine de apă, unde valurile-s așa cu spunea MarinSorescu'' ca o barbă nepieptănată de crai''. Am ales greșit, dar nu regret, așa a fost să fie, pentru că și învingătorii pot fi învinși odată. Eu am pierdut o singură bătălie și nu vreau să o comentez...poate că nu făcusem armata?......Stagiul militar m-a făcut să redevin eu, învingătorul, recunoscut de camarazi și superiori. Tot atunci creațiile mele primeau premii după premii, iar în final, câstigarea fazei pe armata la ''Cântarea României'' m-au transformat în răsfățatul Companiei a'9'a. Nu voi uita niciodată pe Ileana Rotaru, profesoara care mi-a dat cutezanța de-a versifica rapid. A fost ca un drog, regăsit în armata într-un mod absolut întâmplător. Și am redevenit civil, bărbat, dornic de a recupera timpul pierdut, de a-mi redimensiona posibilitațile și de a mă autodefini. Am redevenit rebel și primul pas spre libertate a fost găsirea unui loc de muncă. Pentru părinți surpriza a fost totală, drumul de fier cu rigoarea, seriozitatea și disciplina desăvârșită căutau talentul în care să se întrupeze, iar eu...eram acolo .Ascensiunea rapidă în cariera profesională era confirmarea învingătorului din mine, fapt regăsit ușor, fie în activitatea mea politică, fie în lupta mea sindicală...unde posturile de președinte...și primvicepreședinte mi-au fost atribuite prin vot cu majoritate absolută. Victoriile...sunt victorii, dar nu pot nega sau uita sprijinul neconditionat al familiei.O familie care a știut mereu să-mi fie aproape ca o soție iubitoare si protectoare... care m-a învățat să zbor...să înțeleg sensul cuvintelorsi să remodelez mereu orizontul veșniciei...din suflet
Costy Trita
