Ninge incredibil

Ninge incredibil

Incredibil, ninge, puf de păpădie,
Simfonii albastre vântură minciuni,
Umbre tremurânde...fac filozofie
Iar tăcerea arde, ultimii cărbuni.

Siropoase gânduri, rostuiesc ispite,

Clipe pătimașe...fug înspre apus,
Buzele flămânde , par dezamăgite
De privirea verde...care le-a sedus.

În cuvinte aspre, fumegă nimicuri,

Clocotesc sintagme, pasiuni târzii,

Pantomima vieții are mii de chipuri
Fără de prihană, simple fantezii.

Fluieră ibricul...aburi de păcate,
Vinul risipește fulgere de dor,
Vânturi neștiute umblă decoltate,
Ninge incredibil, ninge cu amor.

Costy Triță