Toamna ca un dor de ducă

Toamna ca un dor de ducă

Nu mai risc a frunzelor ninsoare,

Toamna asta-i ca un dor de ducă,
Aruncând ispitele-n cărare...

Și-ncercând , păcate, să producă.

Bate vânt și ploi mă denigrează,
Pasiuni m-atacă...insistent...
Soarele zâmbind...exagerează,
Și-i mai scade toamnei un procent.

Cârciumile cântă și suspină,
Se îmbată...ultimii nebuni,
Toamna face-o baie de lumină,
În zăvoiul, roșu, de aluni.

Azi, în poala tinerelor doamne,
Sângerează...mustul inhibat,
Și-s vândute douăzeci de toamne,
Pentru o minune...de bărbat.

Costy Triță