Suflet de artist

Suflet de artist

Mă ispitești cu toamne nude,

Cu ploi și frunze de argint,
Ce curg în apele rotunde,
Ce par sortite să inunde
Un egocentric...labirint.

Îmi ceri tăcerile...pe toate
Și îngerii ce-mi sunt în jur,
Noaptea smeritelor păcate,
Prinsă-n perdele apretate
De pasiuni...fără contur.

Mai fumegă...o utopie,

Vin roșu, fierbe în ibric,
Apoi fac uz...de poezie,
Scad TVA-ul...la simbrie
Și asta-i tot, restul, nimic.

Ard flăcări albe, în rubine,
Cuvintele-s de ametist
Și-n clipele ce par puține,
Dinamica...o întreține
Același suflet...de artist.

Costy Triță