Zăpezile mă-nvaţă să iubesc
În depărtări cu tine m-aş tot duce,
Regatul de zăpadă ne aşteaptă,
Când pescaruşii vor spre cer să urce
Şi ţurţurii...alunecă-nspre treaptă.
Ne-om rătăci în zarea opalină
Şi pe covorul alb...ne-om tăvăli,
Când noaptea-i încă plină de lumină
Fiori nebuni în trupuri vom căli.
Te-aş înveli...cu fulgii de zăpadă
Şi cu scântei de cetini şi de lună
Nu voi lăsa pe nimeni...să ne vadă,
Topindu-ne iubito... împreună.
Te voi culca în pulberea de stele,
Te-oi despica...cu mii de sărutări,
La sânul tău, eu , am să uit de rele,
Eşti o imensitate...de chemări.
Afară ninge, dar ce mai contează,
La tine-n braţe, blând, mă odihnesc,
Buzele tale somnul îmi veghează,
Zăpezile...mă-nvaţă să iubesc.
Costy Triţă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu