Iarna iubirii
Arde focu-n sobă tare,
Vino, de te încălzeşte,
Buze-s prinse-n sărutare
Şi-o iubire, se topeşte.
Crivăţ, bântuie pe-afară,
Braţele, mi-te cuprind,
Pofticios în prag de seară,
Pe cearceaful alb, te-ntind.
Flăcările ne-nconjoară
Cu alinturi, te dezmierd
Şi în trupul tău, fecioară,
Adâncindu-mă , mă pierd.
Geamu-i tot numai cristale,
Pe covor, arde amorul,
Mâinile deschis-au cale,
Dinspre uşă chemând dorul.
Norii plâng cu fulgi şi vise,
Chemând zânele din gând,
Când ferestrele-s deschise,
Dragostea gasindu-şi rând.
Coapsa arde, vântul bate
Coapsa arde, vântul bate
Risipind în noapte, focul
Şi-ntrebând, de ce nu poate
A îmbrăţişa...norocul?
Costy Triţă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu