Iubito,nu e vina ta

Iubito,nu e vina ta

Iubito...nu e vina ta,

C-aşa de frig este afară

Şi pulberi pică dintr-o stea

Când la fereastra ta, coboară.

Parcă sunt fulgi de păpădie,

Aduşi de vânt să te trezească,

Spre răsărit...când apa vie

Doreşte trupul să-ţi sfinţească.

Să te privesc, te rog, mă lasă,

Sărut...pe ochii dragi...să pun,

Să-ţi fiu eu stâlpul de la casă,

Sau dragostea, unui nebun.

Lumină de zefir...sau taină,

Alint şi foc, în nopţi geroase,

Să mă îmbraci ca pe o haină,

În albe dimineţi, ceţoase.

Iubito...nu e vina ta,

C-afară ninge în neştire,

Că buzele-s de catifea

Şi TU eşti plină...de iubire.

Costy Triţă