Oare mai există

Oare mai există

Oare mai există undeva... femeia,

Pentru care-n noapte, am tot rătăcit,
Pentru care astăzi, aruncat-am cheia

Şi la ceas de taină, m-am lăsat iubit.

Dacă mai există şi mai e în stare,

Florile s-adune, în romantic gest,

Lacrima să pună, peste-o sărutare,

Vreau ca  fericirea...să îmi fie rest.

Voi iubi femeia...care mai şi iartă,
Care ştie dorul...unde e ascuns

Şi-ngropând câineste...fiecare ceartă,

Voi iubi femeia...care-a mai şi plâns.

Oare mai există undeva...femeia,

Ce iubeşte-n taină...un poet trecut

Care din greşeală...a aprins scânteia

Şi aruncata-n suflet...dor de absolut.

Costy Triţă