În viață totul se plătește

În viață totul se plătește


Nici n-am visat, că pot să dau
Celor ce vin, culori de fluturi,
Răcoarea apelor din ciuturi
Și nopțile ce mă-nveleau. 

Venit-a vremea, de a scoate
Din lada vieții, clipa-n care,
Minciuna...devenit-a floare,

Deși părea, că nu se poate.

Dar într-o lume fără spații,
Brusc cantonată în prostie,
Se face uz, de-o pandemie,
Atipică...acestei nații.

Cerul se-aprinde și se-nchină,
Elucubrante legi...ne-apasă,
Carantinându-ne în casă,
Până săpunul...se termină.

Nici n-am visat..așa teroare,
Cauza noastră e pierdută,
Tușesc nebunii...și strănută,
Statistici amenințătoare.

Nu mai e timp...de libertate,
Sunt unii infectați...cu ură,
Taie din pensii...și ne fură,
Cu maximă celeritate.

Păcatu-i greu...butaforie,
În viață totul se plătește,
Spune zicala...românește,
Că și-au dat foc la pălărie.

Costy Triță