Când bate ceasul nopții

Când bate ceasul nopții

Primesc, când umbra nopții vine,

Atingeri moi și sâni de catifea,

Picanterii ce nu mai sunt virgine
Și nebunii...cu gust de acadea.

Pică-n perdele...umbre de poeme,

Luceferii mii și stele fără număr

Când trupurile au repus în scheme
Metafora picioarelor...pe umăr.

Un nor de taină,  gânduri răsucește,
Iar palmele mă strâng provocator
Făcându-mă mai îndrăzneț, firește,
Și tumultos...ca magicul izvor.

Printre sintagme albe, răsturnate,
Sărutul tău, îndeamnă la păcat,
Iar coapsele, mă sorb necenzurate,
Când luna se apleacă peste pat.

Suntem așa...de parcă am fi...unul,
Pătrunși adânc de focul îngeresc
Stârnind vulcanul patimei, nebunul,
Când bate ceasul nopții, diavolesc.

Costy Triță