Dă-mi buzele

Dă-mi buzele


Dă-mi buzele încinse și mă lasă!
Să privesc ochii care râd și plâng,
Când sufletul, tăcerile-mi...apasă,

Peste iluzii ce...nu-mi mai ajung.

Mai sângereaz-o patimă...nebună
Și saltă sânii...sfârcuri înspre cer,
Peste mătăsuri ,pari a fi, stăpână,
Crăiasa nopții, plină de mister.

Dă-mi buzele flămânde, tu, ispită!
Și mușcă-mi...impecabilul avânt,
Ce pasărea măiastră...ți-o incită,
Fără a spune...magicul cuvânt.

Reinventăm fiori și-atingeri clare,
Unduitor de moi...sau de adânci
Și de te simt, arzând de nerăbdare,
Te voi lăsa, pe trup să mi te urci.

Dă-mi buzele, șă le învăț festinul!
Și-acel sărut de taină, îngeresc,
Alunecând pe coapsa ta, ca vinul,
Alte cuvinte...nici nu îndrăznesc.

Costy Triță