Vine iarna rece

Vine iarna rece

Imperială...vine iarna rece,
Stârnind fiori ereticului zbor,
Împiedecând regretele să plece
Și transformând păcatele în dor.

Prin cetini ninge depărtarea,
Năluci de vânt aruncă fluturi vii,
Magii așteaptă, încă, ursitoarea,
Iar luna...decontează...erezii.

Din părul tău, voi împleti poeme
Îndrăgostit de ochii tăi...pe veci
Și voi cresta plăceri...în diademe,
Când se întinde alba pe poteci.

Zăpezi imperiale bat la poartă,
În sobă arde focul ca un drac,
Iar vântul supărat...caută ceartă
Strigând la ușa omului sărac.

Ferestrele-s ca florile de gheață,
Abil deschise proaspătului dor
Și viselor...ce tainic mă răsfață,
Când clopoței răsună în pridvor,

Costy Triță