Doar o limbă

Doar o limbă

Doar o limbă, dorul știe
Și tot pune în cuvinte
Pașii către veșnicie,
Rostul datinilor sfinte.

Doar o limbă, numai una,
Se adapă la izvoare
Unde soarele și luna
Cer destinului iertare.

Doar o limbă, doina cântă
Printre fulgere și ploi,
Ce în suflete frământă,
Neputințele din noi.

Doar o limbă, ca și vântul
Suflă în caval, norocul,
Peste tot unde pământul
Ca un rai, îi este locul.

Doar o limbă, una Doamne!

E sfințită de dureri,
La-nceputul unei toamne
Și sfârșitul unei veri.

Costy Triță