Cornul inorogului

Cornul inorogului


Tropotesc...aducerile aminte,
Inorogi serafici...mă stârnesc,
Să renunț la toate cele sfinte,
Pentru un păcat nepământesc.

Mă predau ispitelor, pe viață,
Spirit viu și-aproape inocent,
Ce-a sărit, ușor, peste prefață,
Ca un licurici...fosforescent.

Călăresc cuvinte  indiscrete,
Șoapte nerostite...pun zălog
Și frământ adâncul unei fete,
În galop de, mândru, inorog.

Dau din pinteni, epitete dure
Și figuri de stil mă-ncolăcesc
Încercând nebunele să-mi fure
Cornul inorogului...lumesc.

În fereastră, ploaia delirează,
Fulgeră tăcerile în schit,
Iar în așternut se relaxează
Inorogul...de puteri...sleit.

Costy Triță