Pofte nestrunite

Pofte nestrunite

Nu mai poate luna, nu mai poate,
A mai spune lumii tot ce-a fost
Și de-a face ordine în toate,
Consumând sintagme fără rost.

Ar fi mult mai bine, bunăoară,
A lăsa uitărilor caimacu'
Și tăciuni în trupuri de fecioară,
Ce confundă îngerii cu dracu'.

Răutatea sigur...se disjunge,
Pofte și capricii se plătesc,
Capricornul fluturii împunge
Și tăceri albastre... ne privesc.

Luna nu mai poate, se-nţelege,
A albit de dor...şi de necaz,
Şapte popi nu pot să o dezlege,
Este incredibil acest caz.

Orice-ar spune astrele şi sfinţii,
Dragostea e rece sau fierbinte,
Ea seduce...arealul minţii,
Făr-a fi nevoie de cuvinte.

Costy Triţă