Balada trenului oprit

Balada trenului oprit.

A fost cândva, nici nu gândești,
Un șef de gară la Pielești,
Semeț...ca muntele Negoiu,
Numit Florin...și Pătrăchioiu.
Oltean corect și-afurisit
Cum Nato...n-a mai întâlnit,
Și nu credeau să îndrăznească,
Acest juvete...să-i oprească.
Dar socoteala lor de-acasă
Și-o aroganță păguboasă,
N-avea nici cel mai mic temei,
Fără de acte...făr' de lei,
Nu poți să circuli abuziv,
Nici ilegal și nici fictiv,
Oricât ai fi de Regen, Mark,
Tutankamon sau Wesley Clark,
Prin gara asta...prin Pielești,
Se trece doar dacă plătești.
Ei  plini de ifose-au sunat,
Șefi de armată, șefi de stat,
Guvernul țării noastre sfinte
Și chiar pe domnul președinte,
Amenințând ca talibanii,
Că de!...așa-s americanii.
Sar imediat, din lac în puț,
Dar nici Băsescu, nici Simuț,
Poruncitori...de bună seamă,
N-aveau ștampilă pentru vamă,
Nici telegramă, nici dolari,
Țineau doar partea la samsari.

Ce a urmat? ...o lume știe,
Nervi, nerăbdare, isterie,
Cozi de topor și temenele,
Încrâncenări sau vorbe grele
Menite-a picura...venin
Și teamă-n suflet la...Florin.
Însă nimic...olteanu-i tare
Când este pus la încercare
De figurine...insistente
Ce nu cunosc regulamente,
Nici ordine interioare
Și nici instrucții, frățioare,
Deci până n-au plătit decontul,
Ei n-au văzut...aeroportul,
Doar pietrele...și mărăcinii
Care nu suportau...străinii.
După un timp...pentru plecare ,
Se căutau prin buzunare,
Jurând umili c-or să plătească
Unii, din Țara Ungurească,
Ministrul, printr-o telegramă
A dat acordul pentru vamă
Și-a garantat în felu-acesta,
Că banii vin...din Budapesta.

Spre seară, trenul a plecat,
Iar Wesley Clark s-a închinat
Și a scuipat în sân săracu'
Să nu mai dea ochii cu dracu'.
Dându-i ministrului de știre,
Că vrea un mers fără oprire
Plătind, servil, factura care,
Surprinzător...nu era mare.
El, Pătrăchioiu, e erou
Al doilea-n sat după Geolgău
Și primul...dintre ceferiști
Ce joac-alături de artiști
Scene aproape fulminante
Alături de Armand Assante,
Film premiat cu...Palme D'Or,
La festivalul filmelor,
La Cannes în Franța, de tot hazul,
Unde învingător...fu' prazul.
Și unde un...Certain Regard,
I-a umplut contul de la card.
Apoi vecinii sârbi...știm bine,
De undeva, dintre ruine
Ca o-mplinire de destin
I-au dat o spadă lui Florin.
Semn de respect și prețuire
Pentru a trenului...oprire.

A fost cândva nici nu gândești,
Un șef de gară la Pielești
Ce de nimic, n-are habar
Fiindcă azi e...pensionar.

Costy Triță