E noaptea vestitorilor

E noaptea vestitorilor

E noaptea de bejenii și colinde,
Mai latră încă unii, a turbare
Și din perdele negura cuprinde
Tăcerile ascunse în pahare.

Pe uliți doar zăpada e stăpână,
Răsună biciul fulgilor, a veste
Și maidanezii, invadează luna
Fără a ști sublima ei poveste.

Din ritualul sfintelor ispite,
Au mai rămas troienele sfidării
Seduse de fecioare despletite
Care înfruntă valurile mării.

E noaptea vestitorilor de bine
În sobă arde focul vrăjitor
Și scânteiază magice rubine
În ochii inefabilului dor.

Costy Triță