Dorință fără ghilimele

Dorință fără ghilimele

Nu m-arunca păcatelor năuce,

Păstrează-mă în trupul tău să ard,
Metafore și-atingeri zăbăuce,
Născute egocentric și bastard.

Strânge-n căușul palmelor, eterul
Și sânii ce-nfloresc...năucitor,

Când se revarsă impecabil, cerul,
Albastru ca un limpede izvor.

Mai lăcrimează, încă, ochii care,
Deschid poteci fiorului prezent
Și vinului ce-alunecă-n pahare
Imperturbabil și incandescent.

Înlănțuie-mă, fără ghilimele,
Revigoreaz-acei vulcanii apuși,
Când luna e pitită-ntre perdele
Și toți luceferii au fost răpuși.

Costy Triță