Ultima șansă

Ultima șansă


Dispar pădurile, fără cuvinte,

Golașe dealuri fumegă-n amurg
Și-n valea neștiutelor morminte
Izvoarele împătimite, curg.

De sub poveri destinele oftează,
E nebunie mare și desfrâu,
Iar vulturi-s vânați și sângerează
Talpa desculț-a lanului de grâu.

Au strâns averi ereticii și hoții,

Justițiabilii cu caracter funest,
Ne-au jefuit mai rău ca mafioții
Purtându-și roba ultimului gest.

Mai fluieră un tren, a provocare,
Încă o gară...se va-nchide joi,

Nimic nu scapă de privatizare,

Nici lacrima copiilor din noi.

E-o culme a prostiei și-a trădării
Cozile de topor...ne tâlhăresc,
De nu se pune frâu destrăbălării
Ultima șansă-i să mă haiducesc.

Costy Triță