Nu lăsa

Nu lăsa

Nu lăsa clipa să treacă,

Leag-o lâng-o poartă grea,

Scutur-o-n fântâna seacă

Şi-n păr pune-i dragostea.

În genunchi, la ea te roagă

Să te poarte-nspre destin,

Aruncând dintr-o desagă,

Pasul timpului...puţin.

Pune-o-n cupa de iubire

Şi de vise...şi de dor,

Prinde-o apoi încet cu fire

Şi cătuşe...la picior.

Nu lăsa...clipa să ducă,

Fericirea-nspre pustiu,

La cât e de zăbăucă,

Ar putea fi prea târziu.

Costy Triţă