Imagine în oglindă

Imagine în oglindă

Ai vrea să pleci, dar nu se poate,

Tu şi cu mine suntem doi

Şi-n umbra gândului socoate,

 Atâtea drumuri trec prin noi.

Eu sunt cărarea, tu grădina,

Mă porţi pe unde te petreci,

Tu liniştea, iar eu lumina,

Un altul, n-ar putea în veci.

Sunt sângele curgând în tine,

Farmecul clipelor de-amor,

Dulceaţa tainelor puţine,
Când sărutări pun pe picior.

Pătrund uşor, sorbind privirea

De-un verde crud, dumnezeiesc,

Dau mâna cu nemarginirea

Şi-n tine, iar, mă regăsesc.

Eu sunt în frunza care pică,

Alunecând pe sânii-ţi goi,

Tu eşti a vântului aripă,

Samânta mea, cea mai de soi.

Orice privire te-ar atinge,

Tu ştii că este doar a mea

Că dragostea, mereu învinge

Şi aruncă stele-ntr-o cişmea.

M-auzi în fiecare şoaptă,

Te simt trecând ca un fior,

A mai rămas, atât, o treaptă,
S-ajung la margine de dor.

Ai vrea să pleci, nu se mai poate,

Eu şi cu tine suntem doi

Şi-n umbra gândului, socoate,
Spre veşnicie mergem noi.

Costy Triţă