Glasul tău

Glasul tău

Glasul tău...mi-alină dorul,

Sufletul mi-l linişteşte

Aducând în nopţi amorul,

Tainic, luna când pândeşte.

Şi când buzele sunt arse,

De-ntrebări şi aşteptări,

El din căutări mă-ntoarse,

Cu parfum discret, de flori.

Glasul tău...e ca vioara,

Flacără, speranţă, cântec,

Eu cu el îmi încep vara,

Risipită-ntr-un descântec.

Glasul tău...balsam îmi este,

Ce mă vindecă de toate,

La iubire dând de veste

Şi şoptindu-i...că se poate.

Costy  Triţă