Minunat

Minunat

Minunat cerul, când macii-nfloresc

Şi grâul sfințește cuvinte de dor,
Când paşii mei spre tine pornesc

Şi câmpul ne este destin sau izvor.

Minunat...este chipul tău îngeresc

Şi ochii ce mă-mbrăţişează tăcut,

Şoaptele...ce mă fac să plutesc
Şi buzele...ce în taină sărut.

Minunat trupul, care arde-n amurg,
Fluturii ...care zboară-n neştire,
În zig-zaguri nebune de murg
Galopând, ca o seară de mire.

Minunat visul...ireal şi rebel,
Întrupat în amiaza...ce trece,
Ca un fante, mereu, infidel,
Ce cu stelele, iar...îşi petrece.

Costy Triţă