Dragoste tu m-ai făcut poet

Dragoste tu m-ai făcut poet

Privesc noaptea cerul din fereastra,

Înspre depărtările adânci

Şi-agăţat de o steluţ-albastră,

Urc spre tine dragoste, pe brânci.

Spaţiile lungi îmi par puţine,

Visele-mi sunt scară şi elan,
Poate reuşesc şi-mi va fi bine,
Dragoste...dar nu mai am un ban.

Plânge luna...parcă şi oftează

Şi luceferii m-au învelit,
Însă toate astea nu contează...
Dragoste,..ce bine c-ai venit.

Te alint şi te framânt uşor,

Te lipesc şi te ating încet,
Buzele-mi sunt, iată, pe picior,
Dragoste...tu m-ai facut poet.

Costy Triţă