Prinţesa lacrimilor mele

Prinţesa lacrimilor mele

Mereu îndrăgostit de tine,

Prinţesa lacrimilor mele,

Tu-n clipele ce-mi par virgine,

Arunci cu pulbere de stele.

Timpu-i căzut în rătăcire,

Eternitatea...loc îşi face,

Venind cu gândul la-ntânlire,

Când înc-un miez de noapte tace.

Zâmbesc...e ritual de taină,

În somn m-alintă sfânt fior,

Port încă tinereţea-n haină

Şi de sărutul tău...mi-e dor.

Nu mi-aş feri deloc privirea,

De veşnicia-n vise...pusă,

Prinţeso...eşti nemărginirea,

În Carul Mare fost-ai dusă.

Pe cer stau stele să se-aprindă

Şi luna-nspre abis,coboară,

Când sentimente stau să ardă,

Prinţeso-n negura...de-afară.

Costy Triţă