Regret

Regret 

Regret, iubito, c-ai plecat,

Atât de fragedă şi tristă

Şi nici măcar n-am apucat,

Să trec speranţele-n revistă.

Peronul trist şi-aglomerat,

Te-a înghiţit în cinci minute,

Şi-ascult secundele...cum bat,

În ceasul gării...neştiute.

Regret, iubito, că te duci,

Lăsându-mă c-o sărutare

Şi căutând în cuib de cuci,

A împlinirilor...cărare.

Ar fi mai bine să rămâi,

De a mea inimă lipită,

Pieptu-mi să-ţi fie căpătâi

Şi trupul...veşnica ispită.

Costy Triţă