Nu mă-ntreba

Nu mă-ntreba

Nu mă-ntreba...de te-am iubit,

Când frunze pier nedumerite,

Când ploaia-ncet m-a-nvăluit

Şi îmi sunt visele...lovite.

Nu mă-ntreba, că nu răspund,

Când depărtarile-s la poartă,

Când stelele-s pe cer plângând

Săpând la margine de soartă.

Nu mă-ntreba, eu, nu mai sunt,

Când vin luceferi dimineaţa,

Când gânduri zboară ca un vânt

Şi-nspre târziu...dispare ceaţa.

Nu mă-ntreba...de te-am iubit,

Când încă mâinile mă dor,

Când încă mai aştept smerit

Şi fac din lacrimă... izvor.

Costy Triţă