Satrap nebun

Satrap nebun

Iubindu-ne pe întuneric...poate,

În al tău pat...pierduţi în risipire,

Vom izbuti...speranţele a scoate
Tandreţi şi împliniri...din rătăcire.

Şi-n dimineţi cu soare, te-oi iubi,

Pe o podea bătrână...de stejar,

Tot farmecul din trup ţi-l voi sorbi
Nici să respiri...nu vei putea măcar

Te voi pătrunde-adânc, cu frenezie,

Sunt hămesit...de pofte...şi de dor,

Ce va fi mâine...nimeni nu mai ştie,

Flămând în tine...iarăşi mă strecor.

În urma clipei, iată, ,mă-ntregesc
Şi ard în focul...farmecelor tale,
Sunt mistuit de patimi...şi iubesc,
Ca un satrap nebun...fără de cale.

Costy Triţă