Dor de dragoste

Dor de dragoste

Se rătăceşte dragostea-n lumină,
Eu epitete...nu pot să-i găsesc,
Mereu tot redescopăr că-i virgină

Si iarăşi...mă apuc să o iubesc.

Ca prima oară gustul ei...persistă,

Doboară patima într-un iatac,

O simt cum se avântă şi insistă
Şi de placere, nu mai pot să tac.

Pe trupul meu...e prăbuşită, iată,

Înlănţuindu-mă ca-ntr-un fior,

Este atât de pură şi curată,

De ea o să îmi fie veşnic dor.

Ma caută, mă vrea, mă cucereşte,

Se-aruncă-n ochi, pe buze şi pe sâni,

Mă muşcă şi-n adâncuri năvăleşte,

Când mă răstoarnă-n pajiştea de pruni.

De raţiune...nimeni nu mai ştie,
Turbat de goliciune...o pătrund,

Poziţii  inventat-am cred...o mie,
În trupul ei îmi place să m-ascund.

E haina mea, e soare, e furtună,

E vântul care bate ne-ncetat,

Doar c-un inel am să o fac stăpână,
Pe trupul meu...atât de-nfometat.

Combin minuni şi împlinesc destine,

În minte dragostea şi-a găsit loc,

O să alerg mereu la braţ cu tine,

Cu paşi de ciută...singuri spre noroc.

Se risipeşte dragostea-ntre stele,
Cuvinte....şi luceferi....o pazesc,
Misterul încă mai mocneşte-n ele,

Dar eu nu pot decât...să o iubesc.

Costy Triţă