Te chem

Te chem

Sunt în genunchi şi mi te chem,

Mâinile-ntinse-s ca un blestem,

Gândul deschide...lacăt de dor,

Lacrima curge...trist pe covor

Patimi nebune...în ochii de foc,

Născute devreme şi fără noroc,

Ascunse credinţe, tainic mister,

E-atâta răcoare...şi linişte-n cer

Chemări rătăcite în foi de agendă,
Un nume uitat, aruncat în legendă,

Lumina-i difuză-n opaiţ de noapte
Şi nimfele vin, amăgite, de şoapte.

Trupul mi-e gol şi-n suflet ne plouă,

Pe buze-nfloriră iubiri...ca de rouă

Şi plânge-nserarea....străinului rod,
Prea plin de păcate şi vise-n exod.

Iar în genunchi şi iarăşi , te chem,

Uitai rugăciunea, uitai de blestem,

Priviri amorţite, se-nfipseră-n prag

Când clipele toate in inimi se sparg.

Costy Triţă