Mereu mai aproape

Mereu mai aproape

Ce caldă e mâna...spre mine întinsă

Şi câte speranţe aruncă în gând,

De patimă pare că este cuprinsă

Şi dragostea-ncepe...pe mână urcând.

Privirea ţi-o simt...pe trup cum coboară

Şi mângâie dulce...un tandru amor,

Alunecă-ncet, ca un plâns de vioară,

Sub gene de foc şi pleoape de dor.

Ai părul pe frunte...iubirea să ducă

Şi blând să-nfăşoare ursita cu ea,
În suflet suspinul acum se usucă,

De-atâtea speranţe şi pulberi de stea.

Din umbră, cern paşii, poteci risipite

Şi-acoperă urme...şi-acoperă dor,

Poeme-ţi închin printre-atâtea ispite

Şi-n ceasul de taină...alerg la izvor.

Mereu lânga tine, mereu mai aproape,

Aş vrea să-te-ating, dar nu îndraznesc,

Cu suflet curat...la margini de ape

În braţe te strâng...strigând...TE IUBESC.

Costy Triţă