E linişte...noapte şi lună

E linişte...noapte şi lună

E linişte...este noapte şi lună,
Privesc trupul tău şi-l frământ,
Mi-e mâna pe tine divină stăpână
Şi-ncet...la ureche îţi cânt.

E cerul senin, luminos ca o floare
Şi buzele fluturi...aruncă-n stomac,
Scurtez depărtarea ce încă mă doare
Şi trupul iubito, în două-ţi desfac.

Genunchiul e-acolo, reper cunoscut,
Înfipt între coapse cu tremur cu tot,
Este semnul iubirii...un fel de salut,
Părtaş în iubire, părtaş în complot.

Şi degetul iată...adâncul pătrunde,
Magie curată, răsfăt şi destin,
În tine cresc patimi...atât de plăpânde
Şi-n faţa iubirii, uşor, mă închin.

Simt gustul pe limbă, e dulce-amarui
Şi sânii mă chemă...cu ei să mă joc,
M-ajută iubito...şi poate îmi spui,
Când floarea-i deschisă şi miezul ia foc.

Costy Triţă