Timp prefăcut

Timp prefăcut

Tristeţea-i adusă de vântul de baltă,

Din liniştea seri, ascunsă, pe prund,

Adâncă şi neagră...prin trestia-naltă

Când luna vâsleşte pe ape...rotund.

Îmi poartă cocorii...pe aripi menirea

Şi vântură norii de-argint înspre lac,

Venit-a şi clipa strigând.....risipirea,

Bolnavă şi plânsă...ca omul sărac.

E-nfiptă tăcerea...în porţii de uitare

Şi visele-aşteptă pe coapse şi sâni,

Mi-e inima plânsă...de dor şi mirare

Iar ceaţa pătrunde rapid...în fântâni.

În cetini cad stele şi umbre cernute

Fierbinte-i iubirea şi-amurgul tăcut,

Cărări de nelinişti...şi taine pierdute

Aleargă spre timpul, mereu prefăcut.

Costy Triţă