Dragoste

Dragoste

Ca o dimineată de frumoasă,

Când se-aprind lumini, la orizont
Şi cocorii se întorc acasă,
Dragoste, la tine îmi fac cont.

Şi veni-va vântul, să aducă,

Pulberi şi nisip, dinspre amor,

Va pătrunde-n noi, ca o nălucă,
Dragoste, învaţă-mă să zbor.

Trupul tău e mugure de floare,
Primăvară-n rochie de frunze,

Sorb căldura ta ca pe-o licoare,

Dragoste, tu, mi-ai rămas pe buze.

Ca si vara... arzi necontenit
Mirosind a soare... si a stele,
Trupul tău e-atâta de-mplinit,

Dragoste, fereşte-mă de rele.

Flăcările noastre se consumă

Şi unite sunt ca un întreg,

Ape-adun, într-un ulcior de humă,

Dragoste, ce bine, te-nţeleg.

Vine toamna, ploile te spală,

De pacate... şi de căutări,
Ai pătruns în mine ca o boală,

Dragoste, ţi-am spus de mii de ori.

Ninge peste noi cu praf de vise,

Soba-i foc, de patimă şi dor,
Ne-au rămas ferestrele deschise,

Dragoste-s atâta... de uşor.

Liber ca o pasăre, în noapte,

Într-un colţ de lună rătăcit,
Bluza ţi-o deschei, numai cu şoapte,

Dragoste... iţi zic, bine-ai venit.

Costy Triţă