Mâinile tale

Mâinile tale

Atingi sărutul...cu mâinile tale,
Miresme de rod, de flori şi de cale,

De muguri, de vise uitate ce tac,

De crâng inverzit când şoapte desfac.

Şi mâinile tale m-alintă pe frunte,

Cu cetini de brad şi ape de munte,

Cu frunze căzute în noaptea târzie,

Din dor izvorând şi născând veşnicie.

Strâng mâinile tale tăcut şi sărut,
Un deget sorbind...atât aş fi vrut,

Furtună şi taină...sunt mâinile tale,
Deschisă-i la piept, cămaşa de zale.

Şi-adorm lângă ele cu spaime şi gând,

Pădurilor vara umbrar căutând

Şi-ascult nesfârşite şoptiri de izvoare,
În mâinile tale,  iubito...e soare.

Costy Triţă