Poezia ca stare

Poezia ca stare

  Poezia poate deveni balsamul nostru vindecător, aureola protectoare a tuturor celor care cred in iubire și in puritatea sufletelor născute din cuvinte meșteșugite cu har...poezia poate a fi...îngerul speranței din noi.
   Volumul pe care vi-l dedic...este total în opoziție cu timpul existențial al Covidului 19...este ca un pașaport spre libertate, o posibilitatea singulară,  de a reîmpărții iubirile la doi. Deci!...hai să aprindem fără frică macii! să înfruntăm ispitele, și să sfințim irealul trup ademenitor, cu palmele noastre bătucite de trudă. E mult?...e puțin?... este o ipoteză egocentrică, dar, în același timp conectarea trupului la simfonia ritualului perfect, invocat în nopțile de taină de către introvertitul gând eretic. Uitați o clipă de Covid...încolăciți cornul inorogului cu figuri de stil parfumate și visați la zborul bastard al epitetelor languroase, la vraja mătăsoasă a unui nisip deja înfierbântat...și de ce nu la festinul dulce și provocator al atingerilor necenzurate de priviri. Pentru îndrăgostiții asimptomatici, carantina este obligatorie până când vor trece testul plăcerilor absolute de minim patru ori consecutiv...Nu am căutat pe nimeni pentru a-mi prezenta acest volum pentru că am considerat a fi unicul...și cel mai avizat...în a descifra mesajul transmis în eter de poetul Costy Triță în oricare din poeziile de față...Și totuși, atâtea deschideri piezișe vă așteaptă, atâtea gânduri perverse vă vor stârni, încât volumul va fi  considerat fără tăgadă, mult mai pandemic decât amărâtul de covid. Lumini de licurici...delimitează decolarea zborului de îngeri, iar herghelii de vise vă vor descătușa cu o pană de păun...eliberând fluturii spre amiezi ,când degete nebune vor picta mireasa tainică a crinilor aprinși de ochii dragi.
    Vă pot spune cu certitudine...că poetul a prescurtat cu premeditare...o patimă și-un vis, mutând unilateral și fără consultări prealabile cu partenerii de nebunii...raiul...într-un pat...ce poate deveni,  metaforic vorbind, depozitarul perfect al destinelor juvenile sau tomnatice.
    Grăbiți-vă...cuvintele deja licitează, oracolul luminilor se agită...redeșteptând un soi de cutezanță, de liniște, de pace și de ploi, care tot vin și pleacă, până când îndoielile mărunte se vor transforma în târzii...ecuații de dor.
    Dincoace de toamnă...este vara unui virus ciudat și controlat a bântui o lume slugarnică și credulă, ce pare  a fi uitat de euforia dragostei și a vinului...scrisă în galbene hrisoave. Desigur...în viața asta ca un labirint...tăcerile-s mereu răstălmăcite de obediența agramată a micilor lachei care cred mintea o pot primi odată cu funcția cumpărată pe doi lei.
    Nimic nu-i nou...butaforie...le vând ispitelor...iluzii, pentru că nici eu, și nici dumneavoastră nu ne dorim  a îmbătrâni...la mânăstire, ci dimpotrivă, avem tendința de a dansa cu lupii ...sus...pe crestele albe și reci ale veșniciei.
     Și dacă...oglinzile au ajuns a ninge minciuni...vă las a citi printre rânduri acest îndemn biblic de a iubi și de a crede în puritatea culorilor...până când pasiunile, păcatele și regretele vor fi ambalate și expediate prin curieri abilitați către arhiva poftelor nestrunite localizate definitiv și irevocabil sub osia întoarsă a Carului Mare
   Reîmpărțind iubirile la doi...este darul meu pentru dumneavoastră...și de ce nu...o invitație la o cafea cu arome magice și aducătoare de noroc.
   Doamne ajută!

                                                       Costy Triță