E vremea lor

E vremea lor

E vremea când prostia-i la putere,
Când semidocții se proclamă zei,
Deși-s un soi bizar...de hahalere,
Licențiate-n whiski, vin și bere,
Fără a ști...ce este un ștubei.

Roiesc nebun în posturile cheie,
Sunt aroganți, avizi, zeflemitori,
Deși...nu au în minte...o ideie,
O minimă sclipire, o scânteie,
Ce dă statutul marilor valori.

E vremea lor, a cutrelor nebune
A celor ce trădează, făr de rost
Și ne tot spun că soarele apune,
În marea cu nuanțe de cărbune,
Când omenirea toată, e în post.

Ei sunt așa, un fel de pandemie,
Un virus galben...fără antidot,
Lipsit de cinste și de omenie
Ce a rămas subit într-o bujie
Asemeni unui mare mafiot.

Costy Triță