Pandemia de prostie

Pandemia de prostie

Eu nu mă cert cu morții, vii,
Nici nu răspund la inepții,
Las timpul a vorbi, firește,
Pentru că tot El...hotărăște.

Deci eu!...rămân același, eu!
Român al dracu', nu pigmeu!
Nu stau cu capul în pământ!
Nici nu retrag al meu cuvânt.

Despre slugoi, nu am cuvinte,
Nu plâng străinele morminte,
Iar celor care...ne trădară,
Imperativ le spun...afară!

Abstractizări și ignoranțe,
Le las tacit printre chitanțe
Celor loviți...fără să știe
De pandemia de prostie.

Costy Triţă