Dădică Mărie, dadă

Dădică Mărie, dadă.


Dădică ,dadă Mărie,
Spune-mi dadă, numai mie,
Dragoste -i floare aleasă?
Sau stâncă prăpăstioasă ?
Când vine și când se duce?
Lacrimile....să-și usuce,
Pe-o cumpănă de fântână,
Într-o noapte...fără lună.

Fată dragă, fata mea,
Fir de roșie...lalea,
Dragostea nu-i floare aleasă
Nici stâncă prăpăstioasă,
E ca apa rece- n ciuturi,
Câmpul macilor cu fluturi
Dacă vine nu mai pleacă,
Până inima nu-ți seacă.

Dădică Mărie, dadă,
Cum să fac să nu mă vadă?
De ea cum să mă feresc?
Pe unde s-o ocolesc?
Ori pe deal, ori pe din vale?
Să nu-mi mai iasă în cale,
Ori pe drum, ori prin grădină?
Că-mi tot caută pricină.

Măi fetițo, fata mea,
Nu ai cum să scapi de ea,
Pe tine ochii de-a pus
Și-n inimă ți-a pătruns,
Te frige...și mi te arde
Numai la sânul tău șade,
Te scaldă-n lacrimi fierbinți,
Fato...până...te măriți.

Costy Triță