Nebunele ploi

Nebunele ploi 

Vibrează fiorii în trupuri rebele,
Pe rugul iubirii ard magice flori,
Sărutul în grabă sfințește inele,

Iar ochii aruncă în iarbă comori.

Atingeri nebune devin îndrăznețe,
Oglinzi neștiute se sparg, a noroc,
Când fulgeră cerul, perdelele crețe
Și fluturi serafici ne țin de mijloc.

În palmă destinul, îmi pare utopic,
Prin suflet aleargă divin, herghelii,
Iar sângele -și face raport izotopic,
Trezind în adâncuri speranțe, târzii.

E vremea iubito! aproape păgână,
Virtutea e ștearsă, păcatul în noi,
Foșnește mătasea încinsă, stăpână
Și patul așteaptă...nebunele ploi.

Costy Triță