Hei anilor

Hei anilor


Hei anilor! ce aveți cu mine?
Și unde oare...vă grăbiți?
Nu am nici aur, nici rubine,
Dar am ceva, ce voi nu știți.


Am ochii...raze de lumină,
Suflet curat și iubitor,
Nu caut nimănui...pricină,
Eu sunt ca apa...de izvor.

Pun în cuvinte flori și stele,
Parfum de crin și busuioc,
Metafore cât mai rebele,
Inteligență și noroc.

Hei anilor! cine vă cheamă?
Unde fugiți...neștiutori?
De cine vă mai este teamă?
Sunteți doar simpli muritori.

Costy Triță