Portret de...toamnă

Portret de toamnă

Te scalzi în frunze și te-mbraci
Cu-a lor culoare fistichie,
Ce pune bir pe veșnicie
Poeților...și-așa săraci.

Lași timpul în clepsidre mute,
Separi nisipul de tăceri
Și risipești printre becheri
Ispititoare parașute.

Exagerezi cu ploi de vise,
Cu pulbere de nebunii
Și te repeți fără să știi
În fața clipei...indecise.

Dezlegi tăcerile...și vântul,
Torni în pahare vin de soi
Și pân'la ultimul butoi
Păstrezi nemuritor cuvântul.

Costy Triță