Învelit în toamne

Învelit în toamne


Așezată-i liniștea pe creste,
Între vorbe și păreri de rău,
În priviri tăioase de neveste
Și-n adâncul veșnicului hău.

Printre cețuri reci și iritante,
Trec agale...patimi și tăceri,
Care par a fi...necombatante,
Dar vândute marilor plăceri.

Sfinții noi, adulmecă regrete,
Lăcrimează...trei icoane vii
Și-n picturi uitate pe perete,
Fulgeră păcatele...târzii.

Mă aplec ușor, a rugăciune,
Învelit în toamne și-n culori,
Ce vor pune bir...pe pasiune
Undeva mai sus de trecători.

Tinere fecioare...mă alintă,
Bate vântul pulberii de dor,
Buzele au început să mintă,
Vremea e, a învăța să zbor.

Costy Triță