Dacii

Dacii


Soarele nebun, a copt aracii,
Viile fierb mustul în apus,
Dănțuiesc inegalabil, dacii,
Veșnicia parcă i-a sedus.

Își ascut săgețile pe piatră,
Moartea o înfruntă...ireal,
Coc făina timpului în vatră
Și aprind uitările pe deal.

Fulgeră nescrise centenare,

Steagul dacic e nepieritor,
Apele și munții sunt altare
Oglindite-n chipurile lor.

Buciumă la stână infinitul,
Brazii și izvoarele doinesc,
În ferestre curge răsăritul
Ca un ritual nepământesc.

Dacii par, o mare de tăcere,
Căutând, mereu, înspre apus,
Oblojesc durerile cu miere,
Aruncând căciulile în sus.

Costy Triță