Același eu

Același eu


Mă las păcatelor...o clipă
Amiaza încă-mi dă fiori
Și trupul strigă...a risipă,
Plăcerea magicelor flori.

Am la picioare...răsăritul,
Tăceri ce știu tot ce a fost,
Vântul ce face pe grăbitul
Și veșnicia...contra cost.

Le vând ispitelor...iluzii,
Otrăvuri ce, n-au antidot,
Metafore, uitări, confuzii
Și nu le cer măcar un zlot.

Torn în pahare...universul,
Gânduri încinse...nebunii,
Aburii roșii...și condensul
Amurgurilor...sidefii. 

Primesc botezul...impasibil,
Când gerul bobotezei vine
Și mă tot duc ...ireversibil,
Sfințit în ape opaline.

Renasc...apoi...fără prihană,
În coapsele arzând mocnit ,
În sânul...ce îmi este hrană,
Același eu...îndrăgostit.

Costy Triță