Doamna mea

Doamna mea

Doamna mea! te rog, mă iartă,
A vorbi...nu cred că pot,
Ochii tăi nebuni, mă ceartă,
Roiesc fluturi...peste tot.

Două mere coapte, țipă,
De sub bluza...ca un crin,
Când iubirea se-nfiripă
Cu un melc...mai cabotin

Doamna mea! te rog, răspunde
Buzelor, ce-aprind păcatul
Peste coapsele  rotunde,
Care țipă...spre înaltul.

Ușa...fă-o să se-nchidă
Fără zgomot...fii complice,
Blândă, proaspătă, lucidă
Printre pulberi și alice.

Doamna mea! vremea-i sosită,
Și-n ferestre cântă...luna,
Iar tu vrei...a fi iubită,
Ca niciuna.

Costy Triță