Amăgitoare ploi

Amăgitoare ploi

Amăgitoare ploi, agonizează
În cerul picăturilor de seu,

Iar fulgere încinse, decupează
Tăcerile seduse de tupeu.

Ispitele, își împletesc cunună,

Cămașa udă, arde nebunii,

Iar vântul...risipește...și adună

Esențe și nuanțe străvezii.

Deschisă-i poarta viselor, iubire,

Și năvălesc în goana unui cal,

Minciunile...unui anume mire
Ce a făcut din viață carnaval.

Începe-apoi, spectacolul luminii,
Din ochii tăi albaștri ca un dor
Ce cauterizează...mărăcinii
Și-nțepăturile...fără umor.

Decolorate ploi,  își fac reclamă
Cu neștiute umbre și-amăgiri,

Când tunetele vor ieși din ramă 
Sintetizând trecutele iubiri.

Costy Triță