Vântură tăcerile

Vântură tăcerile


Vântură tăcerile...suspine,
În parfum eteric mă îmbrac
Și-mi arunc privirea către tine,
Zâna bun-a florilor...de mac.

Pașii rătăcirilor, m-ar duce
În bătaia vântului de toamnă,
Care dezgolește...și seduce
Trupul ce ispitele îndeamnă.

Fulgeră amiaza curcubeie,
Adevărul...vindecă uitări
Și pictează goală...o femeie
Ce incită...fără remușcări.

Ritualul verilor nebune,

Sfârcuri și cireșe ce mustesc
De fiorii roșului tăciune
Și de un păcat nepământesc.

Vântură tăcerile...amorul,
În căderi albastre de senin,
Ce au tras ferestrelor zăvorul,
Închinând paharele cu vin.

Costy Triță